Alertă națională: Statisticile îngrijorătoare ale disparițiilor de minori în România
Pe scurt: România înregistrează o medie alarmantă de o dispariție de copil pe oră, cu aproximativ 10.000 de cazuri în 2025 și alte 2.500 în primele trei luni din 2026. În ciuda mobilizării masive a structurilor MAI și a voluntarilor, metodele actuale de căutare rămân învechite, desfășurându-se deseori „la pas”. Pentru a eficientiza aceste operațiuni, Poliția Română solicită modificarea de urgență a legislației, scopul fiind localizarea rapidă a telefoanelor mobile deținute de minori, cu acordul scris al părinților, procedură care ar putea reduce timpul de depistare la doar câteva minute.
România se confruntă cu o realitate extrem de gravă în ceea ce privește siguranța minorilor. Statisticile oficiale indică faptul că, în medie, un copil este raportat dispărut la fiecare oră. Datele au fost centralizate și prezentate public, reflectând o presiune continuă asupra autorităților și o îngrijorare profundă la nivelul societății.
Conform precizărilor făcute la B1 TV de Georgian Drăgan, director de cabinet în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), numărul cazurilor este într-o creștere evidentă. Pe parcursul anului 2025 s-au înregistrat aproximativ 10.000 de sesizări privind dispariția unor minori, iar tendința s-a menținut și în debutul anului curent, primele trei luni din 2026 aducând alte 2.500 de cazuri noi în atenția structurilor de ordine publică.
Dezbaterea pe marginea acestor cifre a fost readusă în spațiul public în urma unui caz recent din zona Sebeșului de Sus, unde un băiețel în vârstă de 5 ani a fost găsit după aproape trei zile de căutări intense. Deși operațiunea s-a încheiat cu succes, reprezentanții IGPR atrag atenția asupra limitărilor logistice și procedurale severe cu care se confruntă echipele de intervenție pe teren.
În ciuda faptului că în astfel de situații critice sunt mobilizate imediat toate forțele disponibile — inclusiv polițiști, jandarmi, polițiști de frontieră, personal din cadrul structurilor de aviație și numeroși voluntari —, sistemele de localizare și tehnologia utilizată sunt considerate depășite. Oficialul IGPR a subliniat deficiențele majore ale modului actual de lucru: „Căutările se fac, cum spuneam și înainte, ca acum 20 de ani, la pas”.
În mediul rural sau în zonele montane și împădurite, misiunile implică parcurgerea pedestră a zeci sau sute de kilometri de către echipe mixte, sprijinite de câini de urmă. În schimb, în mediul urban, procesul este la fel de anevoios, salvatorii fiind constrânși să verifice manual fluxurile video de pe camerele de supraveghere pentru a putea reconstitui pas cu pas traseul parcurs de copii.
Pentru a remedia aceste vulnerabilități și a scurta timpul de reacție, Poliția Română propune o reformă legislativă urgentă. Se dorește implementarea unui mecanism juridic simplificat care să permită localizarea instantanee a dispozitivelor mobile aflate asupra minorilor căutați, având la bază exclusiv consimțământul scris al părinților sau al tutorilor legali.
Directorul de cabinet al IGPR a explicat impactul major pe care l-ar avea această modificare legală în salvarea de vieți omenești: „Aceste căutări, care se derulează pe parcursul a multor ore, câteodată zile sau chiar săptămâni, s-ar putea derula în doar câteva minute”. Acesta a adăugat că foarte mulți copii au telefoane mobile asupra lor în momentul dispariției, dar barierele birocratice actuale împiedică accesarea imediată a coordonatelor GPS: „Am putea să-l depistăm într-un minut și să-l găsim în siguranță în doar câteva minute”.